Faceți căutări pe acest blog

9 sept. 2013

Familia



Acum.
Se incheie un ciclu. Fac bilantul. Trebuie sa-mi justific existenta, asa c-a fost bine: sa astept viitorul. Stau in asteptare- ea poate fi exprimata in liniste, in indiferenta, in febrilitate si incordare.
Ceva sta sa vina si nu stiu cum va fi. Imi ramane speranta.
Azi.
Este bine. Sunt bine, am invins timpul, am supravietuit. Sau el s-a incrustat in mine, si-a lasat urmele lui de nesters in corpul meu. Sunt un supravietuitor imputinat de timp.
Familia.
Bastion al celui prins in malaxorul vietii. In fortareata ei imi regasesc linistea, puterea, credinta. Numai de-aici privesc catre lume, aparata, securizata. Vad valtoarea ei devalmasa, fara lege- o contemplu din exteriorul ei, asa cum privesti de la departare un vulcan ce tocmai erupe.
Privesc linistita, din interiorul familiei, magma perioadei ce tocmai se duce.
Va fi bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu