Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta traire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta traire. Afișați toate postările

10 nov. 2011

Viata

   Ce mandra-i lumea! Ce frumoasa-i viata!
   Fara motiv. Caci nu exista niciun temei ca lucrurile sa stea astfel. In fond, totu-i desertaciune, vanare de vant. Toate vin si toate trec. Nimic nu ramane. Lumea-i o combinatie multipla de castele pe nisip.
   Asa stau lucrurile, daca le gandesti. Dar, in ciuda tuturor acestor fatalisme- de care istoria noastra-i plina!- noi, totusi, ne bucuram, iubim, crestem copii, le traim trairile, muncim zilnic, preocupati si incordati, uneori relaxati ca un arc usor slabit, pentru a reveni, apoi, la presiunea curenta.
   Si tocmai asta, zbaterea asta continua nu ne pare zadarnica, nu o traim ca fiind zadarnica. Nu conteaza ce spun ganditorii, adevarul trait este acela ca frunzele copacilor, toamna, sunt ireal de frumoase, ca suntem sanatosi cat sa traim normal, ca ne bucuram unii pe altii din nimic, in familie sau in afara ei.
   Viata bate teoria.
   Desi teoria ramane, doar viata este traita.
   Ce mandra-i lumea! Ce frumoasa-i viata!

30 aug. 2011

Relaxarea

Sa fii aservit continuu actiunii, iata insusirea fundamentala a vremii noastre. Sa cauti mereu solutii, sa veghezi, sa monitorizezi, sa decizi.
Iata stressul. Care este, de fapt, un mod de a fi cotidian: darwinist, care pe care.
Trebuie sa ai forta de a pune punct la un moment dat, chiar daca provizoriu. Si sa contempli toata aceasta zbatere. Sa te sustragi, in fiecare zi, din fata fortei  navalitoare a sistemului. Contemplarea de sus a consumului zilnic, te poate impaca, fie si temporar, cu tine insuti (insati).
Relaxarea este intoarcerea acasa a fiului ratacitor, plecat sa cucereasca lumea, s-o schimbe, eventual, dar care a ajuns la saturatie si la linistea interioara. Nu e vorba de gustul zadarniciei, al desertaciunii ci, dimpotriva, de miza realista, nepompoasa, pe ceea ce-ti este dat. Iar ce-ti este dat este chiar viata ta. Ea nu ne este exterioara, este numai a noastra si noi suntem numai ai ei.
Impacarea cu sine vine din aceasta traire spontana si directa a vietii.
Relaxarea este lipsa distantei dintre tine si viata ta. In fine, viata ta are diverse chipuri: copilul tau, parintii tai, casa ta, alegerile tale...
Dar sa nu ne aprindem, sa fim relaxati, totusi.: poate fi un simplu exercitiu de vointa.

15 aug. 2011

Farmecul de zi cu zi

Pretuim numai ce ne scapa printre degete, numai ce, implacabil, se indeparteaza de noi: tinerete, sanatate, natura.
Cat suntem tineri traim viata din plin, fara vreo clipa de evaluare a ei. Suntem una cu viata, cu trairea, cu fericirea junetii noastre stralucitoare.
Numai atunci cand ne trece tineretea, ne gandim cu nostalgie asupra ei, o evaluam exclusiv in memorie, unde se selecteaza cele mai pure momente ale trairilor tale tineresti.
Nu le putem avea pe amandoua: si reflexia si trairea.
Sanatatea este, la fel, un exemplu limpede. Cat suntem sanatosi, ne dorim mereu altceva: bunuri, bani, etc..Abia cand incepem sa fim incercati de boli, precum si atunci cand ne mor cunoscutii sau apropiatii nostri, ne trezim din starea de autosuficienta. Si realizam ca bunul cel mai de pret este chiar viata.
Important este sa-ti traiesti fiecare faza a vietii, din plin: in vremea relatiei imediate cu lucrurile, cu natura, sau, in vremea re-evaluarii acestora, mediat prin amintire si reflexie.
Important este sa-ti accepti, mereu, propria stare, propria varsta: Cineva, acolo sus, are grija sa aduca farmec, de fiecare data.