Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta sanatate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sanatate. Afișați toate postările

25 dec. 2011

Sanatate!

Pe masura ce inaintam in timp ne supunem unui proces de simplificare, de eliminare treptata a ceea ce este prea efemer, prea uman.
Sigur ca, de pilda, ne trebuie bani, bunuri, proprietati, spectacole, distractii- tot ce este lumesc si ne inconjoara zi de zi. Si, desigur, dorim toate acestea. Dar, in timp, ele ne apar, desi necesare, insuficiente. Pentru ca mereu vrem mai mult, mai multe, asa suntem facuti, ca oameni. Si, atunci, toate aceste bunuri, desi palpabile, desi le-am atins in parte, raman pentru noi, sub raportul calitatii, utopice, de neatins.
Sfarsim, astfel, spre maturitate, sa renuntam la a le considera prioritare.
Le vom plasa intr-un regim secundar. Iar ceea ce trece in prim- planul existentei noastre si a celor dragi noua este sanatatea. Adica faptul de a trai neatinsi de boli si tulburari mari.
Sanatatea este victoria efemera, dar singura posibila, a omului fata de timpul sau. Ea devine si o obligatie in raport cu familia ta, careia i te dedici.
A fi sanatos este o obligatie, adica singura mare necesitate.
Si pentru ca ea ne depaseste, ne rugam.
Sa fim sanatosi si binecuvantati!

15 aug. 2011

Farmecul de zi cu zi

Pretuim numai ce ne scapa printre degete, numai ce, implacabil, se indeparteaza de noi: tinerete, sanatate, natura.
Cat suntem tineri traim viata din plin, fara vreo clipa de evaluare a ei. Suntem una cu viata, cu trairea, cu fericirea junetii noastre stralucitoare.
Numai atunci cand ne trece tineretea, ne gandim cu nostalgie asupra ei, o evaluam exclusiv in memorie, unde se selecteaza cele mai pure momente ale trairilor tale tineresti.
Nu le putem avea pe amandoua: si reflexia si trairea.
Sanatatea este, la fel, un exemplu limpede. Cat suntem sanatosi, ne dorim mereu altceva: bunuri, bani, etc..Abia cand incepem sa fim incercati de boli, precum si atunci cand ne mor cunoscutii sau apropiatii nostri, ne trezim din starea de autosuficienta. Si realizam ca bunul cel mai de pret este chiar viata.
Important este sa-ti traiesti fiecare faza a vietii, din plin: in vremea relatiei imediate cu lucrurile, cu natura, sau, in vremea re-evaluarii acestora, mediat prin amintire si reflexie.
Important este sa-ti accepti, mereu, propria stare, propria varsta: Cineva, acolo sus, are grija sa aduca farmec, de fiecare data.