Piatră, pavaj, ploaie.
Mişcări abrupte, dar, privite de sus, fluente, plastice: o lume care se rostogoleşte undeva.
Ar trebui să fie primăvară: soare, optimism.
Acum, e ploaie. Umbrele şi mişcări mai rapide. Paşi pe caldarâmul ud, paşi mai stăpâni, mai energici.
O vreme răcoroasă, rece.
Aşteptare.
O mână nevăzută arată că lucrurile sunt, că ele se arată privirii tale ca o mărturie a Prezenţei Absolute, din totdeauna şi pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu