Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta vara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vara. Afișați toate postările

14 nov. 2011

Intrarea in iarna

   Caderea primilor fulgi de nea este o bucurie pentru copii, dar pentru maturi- pentru multi dintre ei- este o grija in plus, cresc costurile, cresc grijile...
   Totusi, cred ca dreptatea este de partea copiilor. Ei intampina noul cu curaj, cu un risc necesar. Pare ca esti asediat de frig, de atmosfera generala austera, de o lipsa a socializarii crescande. Insa putem citi si altfel lucrurile: frigul te caleste, te poate intari, asa cum intreg mediul este mai curat, mai limpede, retras in sine. Aseptic si rezistent.
   Conservarea si independenta- iata atributele intrarii in iarna. O intoarcere, poate necesara, la familie, la proprietate, la casuta ta, adica la tine...
   Parca in iarna fiind, suntem mai puternici. Agresarea multipla, cum se intampla vara, este mult atenuata.
   Sa fie vara continua? Diluare, imprastiere, slabirea fortei personalitatii, pierdere de sine...Nu, nu e bine...avem o clima buna, o succesiune necesare de stari fizice si sufletesti.
   Sa fim putin copii, sa intram in iarna cu incredere, pregatiti pentru ce se va intampla bun cu noi.
   Vara? Mai tarziu...

1 sept. 2011

Zgomot si muzica

  Toamna. Toridul, excesivul fierbinte, isteria "bronzarii"- tot acest amalgam de lumina si apa, numit vara, se duce, se topeste, se dizolva incet-incet intr-un inceput de crepuscul, numit toamna.
  Avem nu atatea roade, recolte..ci avem covoare de frunze ruginii- neasemuit de frumoase, incat te intrebi daca mai este nevoie de arta, vazandu-le!- racoare binefacatoare si, mai presus de toate, liniste. O pace nesperata in toiul verii, atunci cand zgomotul, in toate sensurile lui (material, exterior, interior), atinge cote insuportabile.
  Linistea toamnei invoca muzica: o armonie de sunete ce-ti metamorfozeaza intreg interiorul, readucandu-l la sine, impacandu-l cu sine.
  De la zgomot la muzica- iata solutia!

20 aug. 2011

Cele mai

Traiesc cele mai frumoase zile de vara, pentru ca ele sunt ultimele. Vara, la noi, sta sub semnul excesului: nu cald, ci fierbinte, nu luminos, ci stralucitor pana la stridenta. Asta ne face sa refugiem. Vara suntem in exod: catre mare, catre munte; ne ascundem, cumparam aer conditionat, racim...
Asta cam pana la Sfanta Maria, dupa care soarele devine mai bland, iar noi reinviem in lumina calma, umana, a astrului.
Toamna ne pandeste cu rabdare. Ea este un amurg frumos, uneori imbatator prin roadele sale, este un anotimp al trecerii catre violenta iernii, cand ne baricadam impotriva altui gen de exces.
Iata de ce azi, maine, traiesc cele mai frumoase zile din an. Poate doar zilele de la jumatatea lui mai, reinsufletite, sa le egaleze seductia.
Insa, eu le prefer pe acestea: odihna imi pare mai profunda, atat a corpului, cat si a sufletului, iar, dincolo de odihna, speranta revine in forma ei accesibila, umana, adica tremurata, fragila, asa cum este lumina filtrata a acestor zile zile de august.