Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta istorie. Afișați toate postările

8 oct. 2011

Intrarea in tipar

   Cand esti tanar parca n-ai fi al cuiva anume, parca ereditatea sta in umbra. "Sangele stramosilor" nu se vede stralucind pe fata-ti luminoasa, independenta.
   Esti o aparitie noua, te bucuri de increderea acordata nou-venitului. Te pregatesti sa fii invingator si te mandresti cu asta, extaziat de norocul de a fi unic, de a nu semana cu nimeni.
   Dar faptele, istoria, lucrurile, oamenii te iau treptat in iuresul lor. Te trezesti dus de valul lor asa cum un trunchi de copac, in mijlocul unei ape curgatoare, este dus oriunde.
   Treptat, descoperi asemanari intre tine si inaintasii tai: tata, mama, bunicul, bunica...Chipul tau ia forma altui chip, premergator, corpul tau "aduce" tot mai mult cu al unui antecesor anume, caracterul tau pare unul ce repeta normele-valorile pretuite candva de bunicul tau, bunaoara...
   In sfarsit, cu toata fiinta ta, fizica si ideala, te cufunzi fericit intr-o forma comuna familiei tale, pe care acum o descoperi cu adevarat, in farmecul si soliditatea ei.
   Ai intrat deja in tiparul care te astepta nerabdator. Acum nu numai ca semeni cu tatal, mama, dar, cumva, te identifici cu ei, renuntand la orgoliile tale tineresti si imbratisand ereditatea ce te protejeaza si te iubeste necondionat.
   Nu mai esti doar tu. Esti familia insasi. Esti tiparul ce rezista-n timp.

6 sept. 2011

Sufletul

  S-ar putea spune, intr-o aproximare, ca istoria este o suma de schimbari. De la metodele tot mai "performante" de stapanire a naturii, de la operatia inventiilor sociale: orasul, comertul, crestinismul, etc, de la perfectionarea masinii- pana la complicatiile sistemului media, un adevarat imperiu tehnologic.
  Si, bineinteles, lucrurile nu se vor opri aici. Iti trebuie imaginatie, nu gluma, pentru a intui progresele mediului exterior uman, timp de o suta de ani, sa zicem, de acum incolo.
  Am spus "exterior".
  Dar sa spunem si "interior".
  Oare acesta, mediul interior al omului, a suferit schimbari. Are sufletul omenesc o istorie a sa, in sensul acumularilor de schimbari? Stim, din surse scrise, ca acum 2500 de ani sufletul avea calitati de genul: curaj, cumpatare si vicii de genul: pofta de onoruri, pofta de bani, pofta, in general.
  Au trecut atatia ani...ce repede trece timpul!...si o intrebare ma curteaza de ceva vreme: este sufletul omului actual, diferit, sau, aproape in totalitatea sa, este acelasi? Aceleasi calitati, aceleasi vicii, aceeasi inclinatie rationala, aceeasi inclinatie irationala...
  Cine se poate incumeta?

18 aug. 2011

Hotararea


De foarte multe ori idealizam poporul din care facem parte. Plecam de la o insusire, evidenta, pe care o putem proba istoric, si o generalizam pripit.
Sa ne luam drept exemplu, cu toata presupunerea relativitatii poporului nostru, punct de vedere.
Poporul nostru este un popor inteligent si talentat. Se poate exemplifica in fel si chip. In stiinta, in aviatie (una din formele practice ale stiintei), in arta ( avangardismele, Cioran, Brancusi, etc.).
Dar iata ca nu avem infrastuctura: autostrazi, arhitecturi complete. Pentru acestea trebuia continuitate, trebuia o hotarare de a duce lucrurile pana la capatul lor. Mitul Mesterului Manole nu este un moft, este o realitate psihologica.
Asa ca, pentru a ne elibera ca popor, si implicit ca indivizi, trebuie sa ne forjam o mare hotarare, o vointa care sa ne faca independenti.
A fi major inseamna a fi independent.
A fi independent inseamna, dincolo de inteligenta, a avea caracter.
A avea caracter inseamna a fi continua, prin altii, in timp.
A fi continuat in timp inseamna istorie.