Sufletul

  S-ar putea spune, intr-o aproximare, ca istoria este o suma de schimbari. De la metodele tot mai "performante" de stapanire a naturii, de la operatia inventiilor sociale: orasul, comertul, crestinismul, etc, de la perfectionarea masinii- pana la complicatiile sistemului media, un adevarat imperiu tehnologic.
  Si, bineinteles, lucrurile nu se vor opri aici. Iti trebuie imaginatie, nu gluma, pentru a intui progresele mediului exterior uman, timp de o suta de ani, sa zicem, de acum incolo.
  Am spus "exterior".
  Dar sa spunem si "interior".
  Oare acesta, mediul interior al omului, a suferit schimbari. Are sufletul omenesc o istorie a sa, in sensul acumularilor de schimbari? Stim, din surse scrise, ca acum 2500 de ani sufletul avea calitati de genul: curaj, cumpatare si vicii de genul: pofta de onoruri, pofta de bani, pofta, in general.
  Au trecut atatia ani...ce repede trece timpul!...si o intrebare ma curteaza de ceva vreme: este sufletul omului actual, diferit, sau, aproape in totalitatea sa, este acelasi? Aceleasi calitati, aceleasi vicii, aceeasi inclinatie rationala, aceeasi inclinatie irationala...
  Cine se poate incumeta?