Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările

31 oct. 2012

Bietele cuvinte

Imi propusesem sa scriu ceva despre fericire. O tema feminina, nu? ar putea fi ea expediata...Insa, atunci cand m-am apucat sa scriu am constatat ca intre cuvinte si ceea ce doream eu sa scriu se intindea o distanta respectabila.
Pot sa scriu despre fericire, despre demnitatea de a fi fericit...Dar nu transmit ceea ce am trait candva, sau traiesc, in anumite momente, atunci cand imi revad mama, de pilda. Asa ca fericirea este incomensurabila. Ce se comunica prin cuvinte este o schema despre fericire. Cuvantul este vestejirea- deja- a trairii. Viata ca atare nu poate fi impartasita nimanui, ea este o traire pe cont propriu, ea este adevarata proprietate privata, inalienabila.
Chiar in aceste cuvinte s-a strecurat schema conceptuala; prin ele s-a scuturat "floarea colorata" a vietii, a simtamantului nemediat.
A scrie despre viata, fericire, lucruri, inseamna a marturisi esecul. In bietele cuvinte nu exista parfumul  si coloritul traite, simtite.
A scrie este un fapt secund(ar).
A trai este faptul prim(ar).
Trebuie marturisita capcana uscata a cuvintelor. Prin...cuvinte...

20 sept. 2011

Triumful clipei

   Sa fii medic pare o meserie ca oricare alta: un proiect de formare, o licenta, apoi un program de activitate.
   Bineinteles ca lucrurile stau si asa, dar numai in aparenta. Caci, a fi medic nu presupune doar exercitarea unei adevarate "arte" a corpului, ci implica profunde transformari in chiar modul de a fi al medicului.
   Se spune, poate cu un oarecare temei, ca un doctor intra in rutina zilnica. El este un om de stiinta care aplica tot ceea ce stie pe un obiect de cercetare aparte: viata. El cauta situatii asemanatoare tipologic, repetabile, in care s-ar afla corpurile aflate in viata ale pacientilor. De aceea, medicul pare, uneori, "in-uman": rece, indiferent, dar Profesionist.
   Ecuatia este aceasta: cu cat esti mai "stiintific", ca doctor, cu atat salvezi mai multe vieti.
   Insa, cum spuneam, odata cu exercitarea profesiei, in el se petrec metamorfoze unice. Deoarece se "lupta" cu moartea, zilnic, sau cu fiecare caz in parte, viata pentru acesta este nepretuita.
   Cred ca medicul este personajul care se bucura cel mai mult de fiecare zi care vine. Ca urmare, iubirea, pentru un medic autentic, trebuie sa fie foarte intensa, iar aceasta intensitate ar putea duce la autoconsumarea ei rapida.
   In lupta cu moartea, zi de zi, el vaneaza orice semn de viata: bucurie, tristete, fericire, aventuri, incercari, reusite, esecuri si tot asa.
   A fi medic inseamna a fi pregatit sa celebrezi clipa.

10 aug. 2011

Globalizarea spaimei sau a fericirii?

 Este un lucru deja banal faptul ca lumea contemporana este un paienjenis de relatii care se sustin unele pe altele, iar numele ei este: globalizarea. Un fel de de-a substantializare, de disipare a orice, catre oriunde. Prin intermediul informatiei fiece punct planetar poate fi intr-o relatie cel putin virtuala cu orice alt punct, de aiurea.
  Dar cum se face ca efectele acestei globalizari, de altfel, de neocolit, sunt in registru negativ: crize, caderea burselor, boli, virusi informatici, cresteri de preturi, inflatie, somaj, taxe...
  Cum spuneam, toate astea sunt inerente mondializarii. Comunicarea sociala-intensificata cu ajutorul tehnologiei- este intensa si, in principiu, benefica.
  Totusi, iata ca populatiile, si nu investitorii individuali, trag ponoasele globalizarii. Ce traiesc ele este o globalizare a spaimei, a nenorocirilor intamplate oriunde si apoi multiplicate la nesfarsit.
  In fine, cand oare vom trai o globalizare a fericirii, a starii de bine multiplicata si ea la fel? Asta numai daca fericirea nu este decat aceasta perpetua lupta cu nefericirea...globalizata.