Sa fii medic pare o meserie ca oricare alta: un proiect de formare, o licenta, apoi un program de activitate.
Bineinteles ca lucrurile stau si asa, dar numai in aparenta. Caci, a fi medic nu presupune doar exercitarea unei adevarate "arte" a corpului, ci implica profunde transformari in chiar modul de a fi al medicului.
Se spune, poate cu un oarecare temei, ca un doctor intra in rutina zilnica. El este un om de stiinta care aplica tot ceea ce stie pe un obiect de cercetare aparte: viata. El cauta situatii asemanatoare tipologic, repetabile, in care s-ar afla corpurile aflate in viata ale pacientilor. De aceea, medicul pare, uneori, "in-uman": rece, indiferent, dar Profesionist.
Ecuatia este aceasta: cu cat esti mai "stiintific", ca doctor, cu atat salvezi mai multe vieti.
Insa, cum spuneam, odata cu exercitarea profesiei, in el se petrec metamorfoze unice. Deoarece se "lupta" cu moartea, zilnic, sau cu fiecare caz in parte, viata pentru acesta este nepretuita.
Cred ca medicul este personajul care se bucura cel mai mult de fiecare zi care vine. Ca urmare, iubirea, pentru un medic autentic, trebuie sa fie foarte intensa, iar aceasta intensitate ar putea duce la autoconsumarea ei rapida.
In lupta cu moartea, zi de zi, el vaneaza orice semn de viata: bucurie, tristete, fericire, aventuri, incercari, reusite, esecuri si tot asa.
A fi medic inseamna a fi pregatit sa celebrezi clipa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu