Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările

22 sept. 2012

Vacanţă şi mecanism

Când locuieşti într-un cartier, într-un orăşel, într-o comunitate micuţă, intri în tradiţia ţesută acolo. Într-un fel, ea te stăpâneşte, te controlează. La rândul tău, tu cunoşti totul: oameni, lucruri, relaţii. Eşti un mic Rege.
Dar vine un moment când, privind furnicarul în mişcare al mecanismului de care te ştii apărat, nu mai recunoşti persoane, poate chiar lucruri şi prin urmare te simţi exterior, deodată. Priveşti şi nu înţelegi de unde au apărut cei ce nu te salută, pentru că nu te ştiu. Eşti singur în faţa mecanismului şi-ţi dai seama, instantaneu, că timpul s-a dus...
Dacă, însă, te muţi într-un alt oraş/cartier, atunci ieşi pe stradă/bulevard şi priveşti oameni şi lucruri ca un cuceritor: ele se află în mişcare în faţa ta, dar mecanismul format de ele nu te-a exclus; dimpotrivă, ai senzaţia că tu eşti un nou venit pe care el de-abia îl aştepta...
Sentimentul cuceritorului este unul de relaxare, de proiecţie într-un viitor deschis. Cuceritorul este în vacanţă.
Nu este rău ca, din când în când, să-ţi pregăteşti o vacanţă.

25 nov. 2011

Anii gloriosi

Ciudate intrebari se pun, de-a lungul timpului, de invatati sau de oameni obisnuiti: de ce traim? unde mergem? care este sensul vietii? etc.
De ce le punem? Ca sa vorbim?
Caci raspunsul este simplu: viata si numai viata. Altfel spus " sensul vietii" este chiar viata ca atare.
Faptul ca traiesti.
Acesta este singurul dar "acordat' omului. Nimic altceva nu mai conteaza.
Cei care sunt contemporani, traind la un moment dat, formeaza o fericita stare de a fi a umanitatii.
Exista o continuitate a persoanelor aflate in viata, simultan, cu sensul de fratietate, de solidaritate, de victorie a vietii.
Acei ani, oricati ar fi ei, constituie gloria noastra in fata timpului devorator.
Timpul ne mananca.
Dar cata vreme ne mananca, noi suntem.
Gloria noastra sta-n faptul simplu de a fi, un miracol unic si misterios.
Abia, dupa aceea, in plan secundar, sa ne intrebam in ce mod suntem: mari, mici, bogati, saraci, muncitori, lenesi... Acestea sunt detalii.
Fundamental este ca pe marele ecran al existentei ne este bifata prezenta.
Si eu am fost aici!

21 nov. 2011

A avea

   Traim printre lucruri. Intr-un anumit fel, ele ne asalteaza, ni se ofera agresiv. Incat, unul din scopurile noastre fundamentale este acela de a le poseda, de a le avea.
   A avea lucruri este o implinire, ni se transmite pe toate canalele TV, ele insele un "lucru" care ni se ofera cu ostentatie.
   Nu putem fi ipocriti: avem nevoie de ele; mai bine zis, traim intr-o lume care are mereu nevoie de ele. Paradoxul este ca, astfel, ele nu sunt insuficiente. Nu ne implinesc, desi le vrem.
   Totul este proprietate!- am citit un slogan contemporan.
   Totusi, la o vreme, dupa ce ai colindat prin lume si ai trecut prin situatii limita, un singur lucru ramane ca important, un lucru care mereu ni se da, intr-o oarecare masura, dar mai cu seama ni se sustrage puternic si dominator.
   Este timpul.
   A avea timp este o calitate care ne propulseaza in trecut, ne identifica total cu trecutul: suntem trecut, acolo este timpul nostru. El este in spatele nostru, ca o proprietate care este insa deasupra noastra, marcandu-ne apasator: suntem in varsta; incat timpul ne are pe noi, si nu invers!
   Suntem proprietatea timpului. Singur, acesta are calitatea de a avea, cu adevarat.
   Suntem in ghearele lui, traind cu iluzia ca-l purtam in carca noastra, ca pe un atribut oarecare.
   A avea inseamna, pana la urma, a fi in timp: a-ti privi copilul, a mirosi florile, a face plimbari, a purta povara muncii, a iubi si a te lasa iubit- mereu si mereu, iluzionandu-ne ca avem si ca suntem.

18 aug. 2011

Hotararea


De foarte multe ori idealizam poporul din care facem parte. Plecam de la o insusire, evidenta, pe care o putem proba istoric, si o generalizam pripit.
Sa ne luam drept exemplu, cu toata presupunerea relativitatii poporului nostru, punct de vedere.
Poporul nostru este un popor inteligent si talentat. Se poate exemplifica in fel si chip. In stiinta, in aviatie (una din formele practice ale stiintei), in arta ( avangardismele, Cioran, Brancusi, etc.).
Dar iata ca nu avem infrastuctura: autostrazi, arhitecturi complete. Pentru acestea trebuia continuitate, trebuia o hotarare de a duce lucrurile pana la capatul lor. Mitul Mesterului Manole nu este un moft, este o realitate psihologica.
Asa ca, pentru a ne elibera ca popor, si implicit ca indivizi, trebuie sa ne forjam o mare hotarare, o vointa care sa ne faca independenti.
A fi major inseamna a fi independent.
A fi independent inseamna, dincolo de inteligenta, a avea caracter.
A avea caracter inseamna a fi continua, prin altii, in timp.
A fi continuat in timp inseamna istorie.