Când locuieşti într-un cartier, într-un orăşel, într-o comunitate micuţă, intri în tradiţia ţesută acolo. Într-un fel, ea te stăpâneşte, te controlează. La rândul tău, tu cunoşti totul: oameni, lucruri, relaţii. Eşti un mic Rege.
Dar vine un moment când, privind furnicarul în mişcare al mecanismului de care te ştii apărat, nu mai recunoşti persoane, poate chiar lucruri şi prin urmare te simţi exterior, deodată. Priveşti şi nu înţelegi de unde au apărut cei ce nu te salută, pentru că nu te ştiu. Eşti singur în faţa mecanismului şi-ţi dai seama, instantaneu, că timpul s-a dus...
Dacă, însă, te muţi într-un alt oraş/cartier, atunci ieşi pe stradă/bulevard şi priveşti oameni şi lucruri ca un cuceritor: ele se află în mişcare în faţa ta, dar mecanismul format de ele nu te-a exclus; dimpotrivă, ai senzaţia că tu eşti un nou venit pe care el de-abia îl aştepta...
Sentimentul cuceritorului este unul de relaxare, de proiecţie într-un viitor deschis. Cuceritorul este în vacanţă.
Nu este rău ca, din când în când, să-ţi pregăteşti o vacanţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu