Cărţi- Nicolae Stan
http://www.coresi.net/eLiteratura-net/evelyn-roman-mozaicat-de-nicolae-stan/
IN MEMORIAM
"Ieri, sâmbătă 6 octombrie 2012, a fost înmormântat scriitorul Constantin Ţoiu. Într-un deplin anonimat, deoarece Uniunea Scriitorilor nu a putut disemina informaţia tragicei dispariţii, a fost însoţit de 5-6 scriitori, la Cimitirul Bellu.
A fost, este, un prozator important al României dar şi un om decent, civilizat, fără accese isteroide, cum au mulţi alţii, din păcate, în spaţiul public românesc.
Pentru mine, a fost un al doilea părinte: m-a debutat în România Literară, cu o generozitate şi o încredere absolute, m-am sfătuit cu el în diverse perioade ale vieţii, am avut discuţii lungi în care opiniile noastre s-au armonizat natural.
În literatură, a adus o eleganţă virilă a frazei, o construcţie fluentă, dar care nu venea dinspre filologism, dinspre jocul gratuit al cuvintelor, ci-şi avea originea în deschiderea lui către lumea ideilor şi în meditaţia vie despre acestea. A fost un filosof rafinat al prozei, un aristocrat al Spiritului.
Aristocratul englez, l-am numit într-o prezentare de-acum câţiva ani.
La 89 de ani, Constantin Ţoiu ne părăseşte. Deşi vârsta este înaintată, pentru mine este neverosimilă moartea lui. Pentru că mi-l amintesc aşa cum era: viguros, rezistent, colocvial, sclipitor, tolerant.
Cu adevărat, literatura romănă contemporană pierde o personalitate inimitabilă.
Dumnezeu să-l ierte!"
(de Nicolae Stan)
Cărţi digitale
Evelyn. Roman mozaicat (eBook) Nicolae Stan
"Nicolae Stan scrie o memorabilă epopee a oraşului pierdut în imensitatea Cîmpiei Bărăganului. La Nicolae Stan, ca şi la James Joyce, autenticitatea este dată nu de excepţie, ci de regulă. El nu caută figuri ieşite din comun, ci oameni obişnuiţi, cu pasiuni şi sentimente, bucurii şi dezamăgiri, iluzii invariabil transformate în înfrîngeri, pe deplin reprezentativi pentru atmosfera din urbe..."
Nietzsche, ermitul vesel de Nicolae Stan
"Dintre exegezele de limba romana, aceasta este cea mai clara lucrare dedicata profetului lui Zarathustra. Si deopotriva cea mai subtila sub unghiul cercetarii bibliografice critice[...]
"Dintre exegezele de limba romana, aceasta este cea mai clara lucrare dedicata profetului lui Zarathustra. Si deopotriva cea mai subtila sub unghiul cercetarii bibliografice critice[...]
Volumul "Nietzsche, ermitul vesel" este un exemplu de cum poate exegeza filosofica sa aiba virtuti estetice, detaliu pe care il resimti in placerea cu care ii strabati paginile."
(Spiritul ditirambic de Sorin Lavric, Romania literara, nr.20/2011)
De unde venim
- La început, acum vreo 200 000 de ani, se adunau in mici clanuri;
- Primul strămoş comun, uman, acum 6-7 milioane de ani, în Africa;
- În neolitic, erau cam 5-9 milioane locuitori, pe Terra;
- La începutul erei noastre, populau Pământul, cam 250 milioane de oameni;
- Focul era stăpânit, folosit, acum 500 000 ani;
- Primul limbaj uman, în Africa, acum aproape 100 000 ani;
- Hitita, prima limbă europeană, în Anatolia, acum 12 000 ani;
- Basca este singura limbă contemporană nouă, descendenta limbilor din paleolitic;
- Astăzi, pe Terra, sunt 6,5 miliarde de oameni.
Concluzie unică: să ne bucurăm, pur şi simplu!
(vezi, între altele, "Cea mai frumoasă istorie a limbajului" )
Nota bene
"Cei care conduc, trebuie să ţină cont de trei lucruri: primul, că ei conduc oameni; al doilea, că îi conduc după legi; al treilea, că nu-i vor conduce pentru totdeauna."( Agathon)
FAPTE
Să creionăm, prin fapte istorice, propria nostră istorie culturală, pentru ca să ştim bine cum a fost şi cum este lumea dincolo de noi şi ce trebuie să recuperăm, ca popor, pentru a fi competitivi, cu adevărat. Mă opresc asupra principalelor opere- îndeosebi filosofice- din Europa, din epoca modernă, încoace.
1.Italia, 1531, Nicolo Machiavelli, "Principele"
România, 1521, "Scrisoarea lui Neacşu către judele Braşovului"
2. Franţa, 1647, Rene Descartes, "Discurs asupra metodei"
România, 1643, Mitropolitul Varlaam, "Carte românească de învăţătură dumenecele preste an", culegere de cazanii, traduse de Varlaam
3. Anglia, 1690, John Locke, "Eseu asupra intelectului omenesc"
România, mai nimic..nici măcar "Mioriţa" nu fusese descoperită
4. Anglia, 1748, David Hume, "Cercetarea asupra intelectului omenesc"
Franţa, 1762, J.J. Rousseau, "Contractul social"
Germania, 1720, G.W. Leibnitz, "Monadologia"
România, anii 1700, Dimitrie Cantemir, operă filosofică şi literară de pionierat
5. Germania, 1781, 1788, 1790, I. Kant- în ordine, "Critica raţiunii pure", "Critica raţiunii practice", "Critica facultăţii de judecată"
România, 1799, 1800, Samuel Micu, "Loghica", "Metafizica"
6. Germania, 1807, G.W.F.Hegel, "Fenomenologia spiritului"
România, 1805, "Hronica românilor", editată la Buda
7. Germania, 1818, A. Schopenhauer, "Lumea ca voinţă şi reprezentare"
România, 1812, I.Budai Deleanu, "Ţiganiada"
8. Germania, F.Nietzsche, "Dincolo de bine şi de rău"
România, 1854, Ioan Zalomit, "Elemente de filosofie", traducere dintr-un oarecare A. Charma
Acestea sunt fapte. Şi ele vorbesc. Ne spun să fim realişti...
VORBE
"Nu cred că intelectualul poate fi, în esenţă, mai uman, moral, înţelept, responsabil şi drept decât oricare alt om.
Nu cred că intelectualul este mai rezistent la capcanele şi atracţiile puterii ca oricine altcineva.
Nu cred că un intelectual constituie, în esenţă, o garanţie pentru ceva anume, inclusiv pentru inteligenţă.
Nu cred că un intelectual trebuie să fie mai prevăzător decât alţii, mai bine informat asupra lumii şi mersului său, asupra regulilor după care se conduce societatea în care el trăieşte; ca atare, intelectualul nu poate fi numai dezamăgit şi, din motive cât se poate de nobile, poate trişa sau spune minciuni.
Dar întâi de toate, cred că un om de litere, un cercetător ştiinţific, un scriitor sau un artist- fiind foarte bun în domeniul său şi un posibil geniu- n-ar putea fi, din punct de vedere politic, un analfabet." (Pavel Tigrid, Ministrul Culturii din Republica Cehă)
GÂNDURI
"Dacă imbecilul agresiv ar trebui să guverneze într-o bună zi societatea fără să împartă puterea cu nimeni, atunci fiinţa cultivată va face figură de idiot, de specimen ciudat al acestui trib pe cale de dispariţie care venerează cărţile, rigoarea şi spiritul reflexiv." ( Pascal Bruckner "Tentaţia inocenţei, Grasset", 1995)
