Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările

31 dec. 2012

Nadejde

Nu exista nimic mai fascinant ca nadejdea!
Desi multe din sperantele pe care ti le-ai fixat, candva, nu s-au implinit, in tine, licareste lumina nestinsa a nadejdii. Nimic nu te face sa te indoiesti de speranta unui viitor mai bun.
Esti in viata. Adica traiesti un miracol. Miracolul de a fi in plina transformare: de sine, de lume. Iar aceasta continua transformare are drept motor speranta intr-un maine mai luminat, mai plin de liniste.
A fi inseamna a trai cu dorinta de a trai intr-o lume mai buna. Pentru tine si pentru toti.
A fi inseamna a trai in dragoste; a fi laolalta cu lucruri simple si cu fiinte apropiate.
A fi inseamna a nu face comparatii; a te multumi cu propriul univers; al carui centru esti tu si pe care tu l-ai construit.
A fi inseamna a fi victorios!
La multi ani rodnici si sanatosi!

31 oct. 2012

Bietele cuvinte

Imi propusesem sa scriu ceva despre fericire. O tema feminina, nu? ar putea fi ea expediata...Insa, atunci cand m-am apucat sa scriu am constatat ca intre cuvinte si ceea ce doream eu sa scriu se intindea o distanta respectabila.
Pot sa scriu despre fericire, despre demnitatea de a fi fericit...Dar nu transmit ceea ce am trait candva, sau traiesc, in anumite momente, atunci cand imi revad mama, de pilda. Asa ca fericirea este incomensurabila. Ce se comunica prin cuvinte este o schema despre fericire. Cuvantul este vestejirea- deja- a trairii. Viata ca atare nu poate fi impartasita nimanui, ea este o traire pe cont propriu, ea este adevarata proprietate privata, inalienabila.
Chiar in aceste cuvinte s-a strecurat schema conceptuala; prin ele s-a scuturat "floarea colorata" a vietii, a simtamantului nemediat.
A scrie despre viata, fericire, lucruri, inseamna a marturisi esecul. In bietele cuvinte nu exista parfumul  si coloritul traite, simtite.
A scrie este un fapt secund(ar).
A trai este faptul prim(ar).
Trebuie marturisita capcana uscata a cuvintelor. Prin...cuvinte...

17 iun. 2012

Busola

Vara, totul se rarefiază, se dilată. Simţurile sunt dezorientate, devin confuze iar mintea se retrage intr-o cazemată nordică, elitară, centrală.
Mai intâi, pe la inceputul lui iunie, bulevardele sunt acoperite de mirosul tămăduitor, seducator al florilor de tei. Este momentul în care adolescenţii se lansează în proiecte mari şi fac juraminte pentru eternitate.
Apoi, brusc, odată cu înalţarea tot mai intensă a soarelui pe cer, dogoritor, arzător, lumea este inundată de spiritul sudic.
Luxurianţa consumului, frenezia trăirii momentului, veselia contagioasă, divertismentul şi plăcerea de a trăi.
Nu ne putem sustrage acestei avalanşe de simţuri, culori, mirosuri.
Dar nordicii din noi, ascunşi în cele mai marginale cotloane sufleteşti, ne păstrează intactă, neatinsă, busola unei vieţi în sfârşit, bune, fericite şi lungi.
Dumnezeu să ne-ajute!

10 nov. 2011

Viata

   Ce mandra-i lumea! Ce frumoasa-i viata!
   Fara motiv. Caci nu exista niciun temei ca lucrurile sa stea astfel. In fond, totu-i desertaciune, vanare de vant. Toate vin si toate trec. Nimic nu ramane. Lumea-i o combinatie multipla de castele pe nisip.
   Asa stau lucrurile, daca le gandesti. Dar, in ciuda tuturor acestor fatalisme- de care istoria noastra-i plina!- noi, totusi, ne bucuram, iubim, crestem copii, le traim trairile, muncim zilnic, preocupati si incordati, uneori relaxati ca un arc usor slabit, pentru a reveni, apoi, la presiunea curenta.
   Si tocmai asta, zbaterea asta continua nu ne pare zadarnica, nu o traim ca fiind zadarnica. Nu conteaza ce spun ganditorii, adevarul trait este acela ca frunzele copacilor, toamna, sunt ireal de frumoase, ca suntem sanatosi cat sa traim normal, ca ne bucuram unii pe altii din nimic, in familie sau in afara ei.
   Viata bate teoria.
   Desi teoria ramane, doar viata este traita.
   Ce mandra-i lumea! Ce frumoasa-i viata!

20 sept. 2011

Triumful clipei

   Sa fii medic pare o meserie ca oricare alta: un proiect de formare, o licenta, apoi un program de activitate.
   Bineinteles ca lucrurile stau si asa, dar numai in aparenta. Caci, a fi medic nu presupune doar exercitarea unei adevarate "arte" a corpului, ci implica profunde transformari in chiar modul de a fi al medicului.
   Se spune, poate cu un oarecare temei, ca un doctor intra in rutina zilnica. El este un om de stiinta care aplica tot ceea ce stie pe un obiect de cercetare aparte: viata. El cauta situatii asemanatoare tipologic, repetabile, in care s-ar afla corpurile aflate in viata ale pacientilor. De aceea, medicul pare, uneori, "in-uman": rece, indiferent, dar Profesionist.
   Ecuatia este aceasta: cu cat esti mai "stiintific", ca doctor, cu atat salvezi mai multe vieti.
   Insa, cum spuneam, odata cu exercitarea profesiei, in el se petrec metamorfoze unice. Deoarece se "lupta" cu moartea, zilnic, sau cu fiecare caz in parte, viata pentru acesta este nepretuita.
   Cred ca medicul este personajul care se bucura cel mai mult de fiecare zi care vine. Ca urmare, iubirea, pentru un medic autentic, trebuie sa fie foarte intensa, iar aceasta intensitate ar putea duce la autoconsumarea ei rapida.
   In lupta cu moartea, zi de zi, el vaneaza orice semn de viata: bucurie, tristete, fericire, aventuri, incercari, reusite, esecuri si tot asa.
   A fi medic inseamna a fi pregatit sa celebrezi clipa.

18 sept. 2011

Corpul, azi

   Traim o epoca de celebrare a corpului. De obicei, aceasta este o observatie ironica, uneori total negativa. Si nu fara o oarecare dreptate: cluburile, mancarurile de tot felul, domnisoare cat mai accesibile- toate acestea reclama prezenta opulenta a corpului, aceea indepartata de domeniile acreditate din vechime a fi protectoarele lui: medicina si gimnastica.
   Revenind, azi pare ca bucatarul este stapanul nostru: de unde si emisiuni TV dedicate hranirii (Mananc, deci exist, Serviti, va rog!, etc).
   Eu cred, insa, ca astazi, expunerea corpului are si o componenta civilizata, spirituala si nu doar vulgara.
   De pilda, intreg curentul eco, bio, nu este altceva decat preocuparea pentru un corp armonic, medicalizat ( dupa spusa cuiva), protejat.
   Inclusiv bucataria actuala urmeaza acest curs spiritualizat al tratarii corpului.
   Asa ca, acuzele de materialism vulgar aduse epocii contemporane, ar putea fi, in mare parte, eronate.
   Viata gaseste mereu solutii de salvare.
   De aceea, viata continua. Mereu?

30 aug. 2011

Relaxarea

Sa fii aservit continuu actiunii, iata insusirea fundamentala a vremii noastre. Sa cauti mereu solutii, sa veghezi, sa monitorizezi, sa decizi.
Iata stressul. Care este, de fapt, un mod de a fi cotidian: darwinist, care pe care.
Trebuie sa ai forta de a pune punct la un moment dat, chiar daca provizoriu. Si sa contempli toata aceasta zbatere. Sa te sustragi, in fiecare zi, din fata fortei  navalitoare a sistemului. Contemplarea de sus a consumului zilnic, te poate impaca, fie si temporar, cu tine insuti (insati).
Relaxarea este intoarcerea acasa a fiului ratacitor, plecat sa cucereasca lumea, s-o schimbe, eventual, dar care a ajuns la saturatie si la linistea interioara. Nu e vorba de gustul zadarniciei, al desertaciunii ci, dimpotriva, de miza realista, nepompoasa, pe ceea ce-ti este dat. Iar ce-ti este dat este chiar viata ta. Ea nu ne este exterioara, este numai a noastra si noi suntem numai ai ei.
Impacarea cu sine vine din aceasta traire spontana si directa a vietii.
Relaxarea este lipsa distantei dintre tine si viata ta. In fine, viata ta are diverse chipuri: copilul tau, parintii tai, casa ta, alegerile tale...
Dar sa nu ne aprindem, sa fim relaxati, totusi.: poate fi un simplu exercitiu de vointa.

15 aug. 2011

Farmecul de zi cu zi

Pretuim numai ce ne scapa printre degete, numai ce, implacabil, se indeparteaza de noi: tinerete, sanatate, natura.
Cat suntem tineri traim viata din plin, fara vreo clipa de evaluare a ei. Suntem una cu viata, cu trairea, cu fericirea junetii noastre stralucitoare.
Numai atunci cand ne trece tineretea, ne gandim cu nostalgie asupra ei, o evaluam exclusiv in memorie, unde se selecteaza cele mai pure momente ale trairilor tale tineresti.
Nu le putem avea pe amandoua: si reflexia si trairea.
Sanatatea este, la fel, un exemplu limpede. Cat suntem sanatosi, ne dorim mereu altceva: bunuri, bani, etc..Abia cand incepem sa fim incercati de boli, precum si atunci cand ne mor cunoscutii sau apropiatii nostri, ne trezim din starea de autosuficienta. Si realizam ca bunul cel mai de pret este chiar viata.
Important este sa-ti traiesti fiecare faza a vietii, din plin: in vremea relatiei imediate cu lucrurile, cu natura, sau, in vremea re-evaluarii acestora, mediat prin amintire si reflexie.
Important este sa-ti accepti, mereu, propria stare, propria varsta: Cineva, acolo sus, are grija sa aduca farmec, de fiecare data.

7 aug. 2011

Perspective

O perspectivă asupra Pământului:
Domnul a zis Satanei: "De unde vii?"
Şi Satana a răspuns Domnului: "De la cutreierarea Pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el." 
(IOV: 2.2)
O perspectivă asupra Creaţiei:
"O, muze şi fântâni, preschimbaţi moartea mea în viaţă, chiparoşii mei în lauri şi infernurile mele în ceruri..adică ursiţi-mă nemuritor, făceţi-mă poet, înălţaţi-mă pe culmi, în vreme ce cânt moartea, chiparoşii şi infernul."
(Giordano Bruno- Diegli eroici furori)

Care este, însă, perspectiva ta? Numai a ta. Viaţa ta, aşa cum e ea, tristă şi veselă, plină de nenoroc şi uneori fericită. Numai pe ea o ai.
Restul...sunt alte perspective.