Ce mandra-i lumea! Ce frumoasa-i viata!
Fara motiv. Caci nu exista niciun temei ca lucrurile sa stea astfel. In fond, totu-i desertaciune, vanare de vant. Toate vin si toate trec. Nimic nu ramane. Lumea-i o combinatie multipla de castele pe nisip.
Asa stau lucrurile, daca le gandesti. Dar, in ciuda tuturor acestor fatalisme- de care istoria noastra-i plina!- noi, totusi, ne bucuram, iubim, crestem copii, le traim trairile, muncim zilnic, preocupati si incordati, uneori relaxati ca un arc usor slabit, pentru a reveni, apoi, la presiunea curenta.
Si tocmai asta, zbaterea asta continua nu ne pare zadarnica, nu o traim ca fiind zadarnica. Nu conteaza ce spun ganditorii, adevarul trait este acela ca frunzele copacilor, toamna, sunt ireal de frumoase, ca suntem sanatosi cat sa traim normal, ca ne bucuram unii pe altii din nimic, in familie sau in afara ei.
Viata bate teoria.
Desi teoria ramane, doar viata este traita.
Ce mandra-i lumea! Ce frumoasa-i viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu