Cand esti tanar parca n-ai fi al cuiva anume, parca ereditatea sta in umbra. "Sangele stramosilor" nu se vede stralucind pe fata-ti luminoasa, independenta.
Esti o aparitie noua, te bucuri de increderea acordata nou-venitului. Te pregatesti sa fii invingator si te mandresti cu asta, extaziat de norocul de a fi unic, de a nu semana cu nimeni.
Dar faptele, istoria, lucrurile, oamenii te iau treptat in iuresul lor. Te trezesti dus de valul lor asa cum un trunchi de copac, in mijlocul unei ape curgatoare, este dus oriunde.
Treptat, descoperi asemanari intre tine si inaintasii tai: tata, mama, bunicul, bunica...Chipul tau ia forma altui chip, premergator, corpul tau "aduce" tot mai mult cu al unui antecesor anume, caracterul tau pare unul ce repeta normele-valorile pretuite candva de bunicul tau, bunaoara...
In sfarsit, cu toata fiinta ta, fizica si ideala, te cufunzi fericit intr-o forma comuna familiei tale, pe care acum o descoperi cu adevarat, in farmecul si soliditatea ei.
Ai intrat deja in tiparul care te astepta nerabdator. Acum nu numai ca semeni cu tatal, mama, dar, cumva, te identifici cu ei, renuntand la orgoliile tale tineresti si imbratisand ereditatea ce te protejeaza si te iubeste necondionat.
Nu mai esti doar tu. Esti familia insasi. Esti tiparul ce rezista-n timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu