Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările

25 dec. 2011

Sanatate!

Pe masura ce inaintam in timp ne supunem unui proces de simplificare, de eliminare treptata a ceea ce este prea efemer, prea uman.
Sigur ca, de pilda, ne trebuie bani, bunuri, proprietati, spectacole, distractii- tot ce este lumesc si ne inconjoara zi de zi. Si, desigur, dorim toate acestea. Dar, in timp, ele ne apar, desi necesare, insuficiente. Pentru ca mereu vrem mai mult, mai multe, asa suntem facuti, ca oameni. Si, atunci, toate aceste bunuri, desi palpabile, desi le-am atins in parte, raman pentru noi, sub raportul calitatii, utopice, de neatins.
Sfarsim, astfel, spre maturitate, sa renuntam la a le considera prioritare.
Le vom plasa intr-un regim secundar. Iar ceea ce trece in prim- planul existentei noastre si a celor dragi noua este sanatatea. Adica faptul de a trai neatinsi de boli si tulburari mari.
Sanatatea este victoria efemera, dar singura posibila, a omului fata de timpul sau. Ea devine si o obligatie in raport cu familia ta, careia i te dedici.
A fi sanatos este o obligatie, adica singura mare necesitate.
Si pentru ca ea ne depaseste, ne rugam.
Sa fim sanatosi si binecuvantati!

10 nov. 2011

Viata

   Ce mandra-i lumea! Ce frumoasa-i viata!
   Fara motiv. Caci nu exista niciun temei ca lucrurile sa stea astfel. In fond, totu-i desertaciune, vanare de vant. Toate vin si toate trec. Nimic nu ramane. Lumea-i o combinatie multipla de castele pe nisip.
   Asa stau lucrurile, daca le gandesti. Dar, in ciuda tuturor acestor fatalisme- de care istoria noastra-i plina!- noi, totusi, ne bucuram, iubim, crestem copii, le traim trairile, muncim zilnic, preocupati si incordati, uneori relaxati ca un arc usor slabit, pentru a reveni, apoi, la presiunea curenta.
   Si tocmai asta, zbaterea asta continua nu ne pare zadarnica, nu o traim ca fiind zadarnica. Nu conteaza ce spun ganditorii, adevarul trait este acela ca frunzele copacilor, toamna, sunt ireal de frumoase, ca suntem sanatosi cat sa traim normal, ca ne bucuram unii pe altii din nimic, in familie sau in afara ei.
   Viata bate teoria.
   Desi teoria ramane, doar viata este traita.
   Ce mandra-i lumea! Ce frumoasa-i viata!

8 oct. 2011

Intrarea in tipar

   Cand esti tanar parca n-ai fi al cuiva anume, parca ereditatea sta in umbra. "Sangele stramosilor" nu se vede stralucind pe fata-ti luminoasa, independenta.
   Esti o aparitie noua, te bucuri de increderea acordata nou-venitului. Te pregatesti sa fii invingator si te mandresti cu asta, extaziat de norocul de a fi unic, de a nu semana cu nimeni.
   Dar faptele, istoria, lucrurile, oamenii te iau treptat in iuresul lor. Te trezesti dus de valul lor asa cum un trunchi de copac, in mijlocul unei ape curgatoare, este dus oriunde.
   Treptat, descoperi asemanari intre tine si inaintasii tai: tata, mama, bunicul, bunica...Chipul tau ia forma altui chip, premergator, corpul tau "aduce" tot mai mult cu al unui antecesor anume, caracterul tau pare unul ce repeta normele-valorile pretuite candva de bunicul tau, bunaoara...
   In sfarsit, cu toata fiinta ta, fizica si ideala, te cufunzi fericit intr-o forma comuna familiei tale, pe care acum o descoperi cu adevarat, in farmecul si soliditatea ei.
   Ai intrat deja in tiparul care te astepta nerabdator. Acum nu numai ca semeni cu tatal, mama, dar, cumva, te identifici cu ei, renuntand la orgoliile tale tineresti si imbratisand ereditatea ce te protejeaza si te iubeste necondionat.
   Nu mai esti doar tu. Esti familia insasi. Esti tiparul ce rezista-n timp.