Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta contemplare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta contemplare. Afișați toate postările

30 aug. 2011

Relaxarea

Sa fii aservit continuu actiunii, iata insusirea fundamentala a vremii noastre. Sa cauti mereu solutii, sa veghezi, sa monitorizezi, sa decizi.
Iata stressul. Care este, de fapt, un mod de a fi cotidian: darwinist, care pe care.
Trebuie sa ai forta de a pune punct la un moment dat, chiar daca provizoriu. Si sa contempli toata aceasta zbatere. Sa te sustragi, in fiecare zi, din fata fortei  navalitoare a sistemului. Contemplarea de sus a consumului zilnic, te poate impaca, fie si temporar, cu tine insuti (insati).
Relaxarea este intoarcerea acasa a fiului ratacitor, plecat sa cucereasca lumea, s-o schimbe, eventual, dar care a ajuns la saturatie si la linistea interioara. Nu e vorba de gustul zadarniciei, al desertaciunii ci, dimpotriva, de miza realista, nepompoasa, pe ceea ce-ti este dat. Iar ce-ti este dat este chiar viata ta. Ea nu ne este exterioara, este numai a noastra si noi suntem numai ai ei.
Impacarea cu sine vine din aceasta traire spontana si directa a vietii.
Relaxarea este lipsa distantei dintre tine si viata ta. In fine, viata ta are diverse chipuri: copilul tau, parintii tai, casa ta, alegerile tale...
Dar sa nu ne aprindem, sa fim relaxati, totusi.: poate fi un simplu exercitiu de vointa.