Pretuim numai ce ne scapa printre degete, numai ce, implacabil, se indeparteaza de noi: tinerete, sanatate, natura.
Cat suntem tineri traim viata din plin, fara vreo clipa de evaluare a ei. Suntem una cu viata, cu trairea, cu fericirea junetii noastre stralucitoare.
Numai atunci cand ne trece tineretea, ne gandim cu nostalgie asupra ei, o evaluam exclusiv in memorie, unde se selecteaza cele mai pure momente ale trairilor tale tineresti.
Nu le putem avea pe amandoua: si reflexia si trairea.
Sanatatea este, la fel, un exemplu limpede. Cat suntem sanatosi, ne dorim mereu altceva: bunuri, bani, etc..Abia cand incepem sa fim incercati de boli, precum si atunci cand ne mor cunoscutii sau apropiatii nostri, ne trezim din starea de autosuficienta. Si realizam ca bunul cel mai de pret este chiar viata.
Important este sa-ti traiesti fiecare faza a vietii, din plin: in vremea relatiei imediate cu lucrurile, cu natura, sau, in vremea re-evaluarii acestora, mediat prin amintire si reflexie.
Important este sa-ti accepti, mereu, propria stare, propria varsta: Cineva, acolo sus, are grija sa aduca farmec, de fiecare data.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu