Ingredientul

Sa ne imaginam o piata nu prea mare, dar mereu vie, plina. Negustori, consumatori, oameni de toate felurile, intretaindu-si destinele pentru fractiuni de secunda. Totul in miscare.

Acolo, un singur ins imi pare a reperul, desi, in felul sau, este extrem de dinamic, harnic, trebaluind pe unde e nevoie de el.

Ideea este ca acest barbat parca e totuna cu piata. Totul se schimba, el ramane.

Dar mai presus de toate e starea lui: zambitor, popular-  "salutare!", te intampina el, oricine ai fi!- mereu gata sa intervina, sa ajute.

Poarta un sort profesional, in fata, de negustor, daruit, probabil. Doarme tarziu, invinsde efortul zilnic, pe bancile din piata, vara, sau in interiorul pietei, iarna.N-a fost vazut vreodata bolnav. Binedispus si tonic, el este ingredientul necesar unei zile normale, care trece fara urme dramatice. Nici fericite, nici triste-arvunita sperantei. Pare pensionar, dar nu-i dai 60 de ani: expresia este a unui om om fara varsta, ba chiar fara istorie personala. El este doar omul pietei, revigorant. Caci este o minune ca el apare- de unde?- in fiecare zi. Simtindu-l prezent, iti spui ca se poate, de ce nu: respiratia-ti devine mai usoara, pasul catre casa, mai elastic

Salutare, nea Costica!