Traiesc cele mai frumoase zile de vara, pentru ca ele sunt ultimele. Vara, la noi, sta sub semnul excesului: nu cald, ci fierbinte, nu luminos, ci stralucitor pana la stridenta. Asta ne face sa refugiem. Vara suntem in exod: catre mare, catre munte; ne ascundem, cumparam aer conditionat, racim...
Asta cam pana la Sfanta Maria, dupa care soarele devine mai bland, iar noi reinviem in lumina calma, umana, a astrului.
Toamna ne pandeste cu rabdare. Ea este un amurg frumos, uneori imbatator prin roadele sale, este un anotimp al trecerii catre violenta iernii, cand ne baricadam impotriva altui gen de exces.
Iata de ce azi, maine, traiesc cele mai frumoase zile din an. Poate doar zilele de la jumatatea lui mai, reinsufletite, sa le egaleze seductia.
Insa, eu le prefer pe acestea: odihna imi pare mai profunda, atat a corpului, cat si a sufletului, iar, dincolo de odihna, speranta revine in forma ei accesibila, umana, adica tremurata, fragila, asa cum este lumina filtrata a acestor zile zile de august.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu