A fost odata un intreg numit Adevar. Si el era unic, netransformabil, privit in acelasi fel de toti.
Si a venit timpul cuvintelor scrise in presa despre intregul numit Adevar. Si credinta in cuvintele presei era absoluta. Adevarul ziarelor era evident prin el insusi, precum enuntul "Apa este uda .", iar el era imuabil.
Si a venit vremea spargerii unitatii initiale, iar aceasta s-a diseminat in perspective. Perspectivismul presei producea falii in realitatea scenei publice: de pilda, ziarele au devenit de dreapta, de stanga, de centru, etc. Iar credintele s-au diversificat dar ele, in sine, ramaneau absolute. Cititorii ziarelor de stanga credeau, in mod total, in "adevarul" de stanga...
Si a venit timpul descoperirii frenetice a imaginii, prin aparitia televiziunii. Spatiul public s-a colorat cu multimi de imagini diverse: politicieni, fotbalisti, vedete mondene, animatoare. Informatia se subtiaza, iar locul ei este luat de spectacol si divertisment.
Si oamenii, din cititori de presa, au devenit privitori ai divertismentului.
Si presa in general, televiziunile in special, s-au subordonat unor criterii financiar-utilitare, impuse de patronii acestora.
Si Adevarul initial a luat forma unor adevaruri conditionate financiar: cine are banii, acolo este adevarul, pentru moment...
Informatia, publica prin natura ei, s-a privatizat, urmand sursa financiara. De pilda, daca publicul (de fapt o masa difuza, necritica) vrea sa priveasca la o nunta de fotbalist sau milionar, atunci transmiterea acesteia este considerata o stire ( asa cum o considera, de pilda, un post tv )...
Aceasta a fost povestea presei romanesti de la 1990 pana azi: Adevarul a fost inlocuit de profit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu