Piatra, pavaj, masini, oameni.
Miscari abrupte, dar, privite de sus, fluente, plastice: o lume care se rostogoleste undeva.
Acum e Soare. Soare intens. Ar trebui sa fie primavara: flori, racoare, optimism. Dar vara a inundat totul: lentoare, caldura excesiva si brusca, aglomeratie, mirosuri ascutite, de lume in putrefactie, in pierdere.
Verdeata, pomi infloriti timid, pe ascuns- plamanii orasului parca sufocati.
Acum e ploaie. Turbulente. Umbrele si miscari mai rapide. Pasi pe caldaramul ud, pasi mai stapani, mai energici. Respiratia orasului, ameliorata- restaurata. O promisiune de mai bine, o pauza in procesul general al demolarii- o gura de oxigen pentru armata de oameni marsaluind clipa de clipa, animati de iluzia propriei salvari, aflata mereu in viitor.
Acum e dimineata. O vreme racoroasa, dar nu rece. Marele Urias s-a trezit. Gandurile si starile lui sunt inca jumatate adormite.
Peste putin timp, energia din el va tasni in toata splendoarea ei nevrotica.
Asteptare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu