A trăi înseamnă a urî, a avea puterea să urăşti. Un adevăr crud, indezirabil, aproape necuviincios.
Dar ura este paznicul nostru cel mai fidel, este bodyguardul perfect. Egoismul nostru vrea, vrea cu forţă să fie. El. Da, nu numai el, dar în primul rând el.
Ura aduce pasiunea de a fi, apoi de a avea- de a fi prin a avea. Ea ne hrăneşte cu speranţa de mai mult. Pentru ea, mai mult înseamnă mai bine.
Ura este ego pur.
Lumea sublunară este o lume a urii, a încrâncenării. Restul sunt teorii secundare.
Ieşirea din ură este semnul trăirii în lumea compasiunii, a transparentizării graniţelor tale.
Să treci de la pasiune la compasiune este părăsirea, treptată sau nu, a ţinutului sublunar.
Iubirea este dincolo de noi. Aspiraţia către ea a făcut posibilă apariţia filosofilor şi a teologilor. Care sunt din "altă lume", cum se spune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu