De unde ţâşneşte izvorul?

Atunci când nu găseşti nicio explicaţie omenească, posibilă, unui carnagiu dement, cu 77 de victime în câteva minute;

Atunci când, în afara ta, toate par rânduite să-ţi fie împotrivă, după o veche cutumă a sistemului de a-şi dirija membrii numai din punctul lui de vedere;

Atunci când vorbele despre principii şi criterii generale, de drept recunoscute ca universale şi "inalienabile" devin simple păpuşi gonflabile manevrate de un păpuşar pragmatic;

Atunci când până şi cei de-un "sânge" cu tine, de la un timp, se îndepărtează fără întoarcere, intraţi fatal într-un tipar general, lipsiţi de coloratura şi căldura apropierii;

Atunci când, dezamăgit şi zilnic "înfrânt" în malaxorul Matahalei, nu mai cunoşti nicio ieşire;

Atunci, ei bine, atunci unde găseşti forţa de a continua lupta de gherilă?

Unde se ascunde neasemuitul izvor al speranţei şi al tăriei de a nu renunţa, de a nu părăsi "câmpul de bătălie"?

Unde se păstrează, intactă. proaspătă, ispita de a învinge, cu orice preţ, deşi nu acum, ci odată şi-odată?

Unde?