Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările

4 ian. 2012

Asteptare in ianuarie

   Cer sticlos, aproape senin, intr-un inceput de ianuarie straniu. Fara zapada, fara zloata, fara ploaie.
   Ceva sta sa vina. Banuim, dar nu suntem siguri. O stare de asteptare ce se prelungeste sine die.
   Traficul strazii este calm, lipsit de dinamismul isteric al extremelor. Oamenii asteapta in statii, cu o mina usor resemnata. Ar putea fi si un inceput de darzenie.
   In aceeasi nota, nu auzim tipete, strigate- obisnuite, in rest. O liniste de plumb acopera Bucurestiul, ca o cupola aterizata brusc peste metropola. O atmosfera de sera.
   La pranz, soarele straluceste atenuat, discret, mai mult o imagine, decat o realitate. Oamenii se bucura, totusi, in tacere. Lumina rece ii acopera sobru, ca pe lancierii medievali, armura. Singurii care protesteaza, mut, cu ochii spre cerul curat, inghetat, indepartat, sunt taranii: pericolul secetei devine iminent, viata lor va fi si mai imposibila. Dumnezeu doar priveste, ii priveste ca pe niste vietati fara merite.
   Dar Bucurestiul este Centrul. El anunta masura, norma, legea. Iar Centrul asteapta: fortele lui isi pregatesc discret declansarea iminenta. Deocamdata, insa, cerul este albastru- sticlos, soarele arunca sageti reci, oamenii fac economie de gesturi, copiii se bucura fara stridente, parcurile sunt populate in liniste, dar nu sunt pline- atmosfera este respirabila, dar fara iluzii.
   Peste toti se asterne, victorioasa, asteptarea.

23 nov. 2011

A fi puternici

Suntem stapanii lumii!
Da, suntem simpli oameni, separat, dar ca umanitate, ca totalitate, suntem de neinvins.
Termeni razboinici: stapani, totalitate, neinvinsi.
A trecut mult timp pana aici: am suferit, ne-am razboit, am transformat cunoasterea in puterea- si iata-ne stapanii lumii.
Ce inseamna asta?
Probabil ca introducem ordinea noastra. Natura nu mai este un templu, ci un obiectiv de cucerit. O transformam. O malformam. Putem face orice, ca stapani!
Taiem paduri, este normal, imprimam forma umana a totalitatii umane. Nu e nimic grav: vom confectiona natura, colturi de natura, inserate in tesatura urbana a lumii. Vom face parcuri acolo unde vrem, vom crea o natura secunda, marturie a fortei noastre tehnice.
 Cunoastem pentru actiona. Si actionam pentru a trai confortabil. Eliminam orice suferinta pe care alteritatea naturala ne-o poate provoca.
Suntem stapani: planeta este o bucata mare de plastilina pe care-o modelam dupa chipul si asemanarea noastra.
Noi suntem Creatorul: lumea prin vointa noastra totala este o simpla imagine a chipului nostru tehnologizat inteligent.
In consecinta, nu vom mai avea natura propriu-zisa paduri, rauri, pamant, aer- toate pure, asa cum le-a facut odata Dumnezeu.
Vom distruge, caci vom modifica exterioritatea.
Si atunci ne mai ramane doar sondarea si stapanirea si confectionarea interioritatii noastre. O vom standardiza. O vom face buna de vanzare. Ne vom vida.
Si atunci vom ajunge la culmea puterii umane dominatoare: la purul Nimic.
Un cosmar, un vis, o anticipare profetica?

19 nov. 2011

A privi

   
   Sa te impaci cu viata- este un ideal posibil de atins, cred, numai in cateva situatii.
   Sa fi trecut printr-o tragedie personala, sa fi fost macerat de o singuratate profunda, in fine, sa fi "consumat" o mare cantitate de carti "intelepte"- probabil, cel mai probabil, la sfarsitul acestor experiente extreme, ravasitoare, ai ajunge sa poti privi viata ca viata, in totalitatea ei misterioasa.
   Tot asa cum, se spune, Dumnezeu, daca exista, poate privi, numai el, toate laturile unei piramide, simultan.
   Deci, nu gandirea despre viata; desi, o astfel de etapa cel mai sigur se atinge dupa incordari dramatice si prelungi ale gandului; ci simplu fapt de a privi, de a inregistra afectiv si, cumva, consubstantial, fiecare lucru care-ti slujeste sau nu, fiecare situatie umana in care te afli pasager, fiecare amintire a ceea ce ai fost candva, sau fiecare proiectie fantasta a ceea ce ai putea fi!
   Lumea in care traiesti, asa cum este ea- rea, murdara, nedreapta- este lumea ta, nu i te poti sustrage.
   Tu esti singurul care-i poti da lumina, prin suprasensibilul din tine, asa cum privind un tablou tragic-dramatic-grotesc, al unui mare artist, te simti emotionat si inaltat.
   Dupa ce vei fi gandit..., nu (mai) gandi, priveste!