Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carti. Afișați toate postările

29 iul. 2012

Pietre si carti

Cat de complicat este sa ne apropiem de lucrurile simple! Tot ce este fundamental, elementar, se indeparteaza de noi.
 Biblia s-a nascut printre pietre spunea Camus in Carnetele sale.
Nu se doreste un discurs cu conotatii teologice, aici. Nu despre Dumnezeu vorbim. Despre El, mai bine, tacem impreuna. Vorbim despre relatia directa cu  lucrurile intemeietoare simple.
In acest sens, o viata dusa in afara sistemului de semne si simboluri biblice mi se pare oarba, pur accidentala, neinsemnata.
 Cunosc pe cineva care, vizitand un cunoscut- el spune ca scrie proza, in fine- si cerandu-i acestuia, in timpul discutiilor, o Biblie, acesta i-a aratat-o in biblioteca, pe un raft, sus.
- Ia-o! E neatinsa. Nu citesc asa ceva.
O scena memorabila si trista, in acelasi timp.
Cum sa reiei legatura cu "pietrele" daca nu esti calauzit, in drumul tau anevoios, de un semn cultural? Poate te intorci la modul barbar: apuci piatra si o ridici...
Esential, insa, este sa te intorci catre "pietre" dupa ce ai facut un "ocol" cultural prin lume, in baza caruia poti acorda o anumita semnificatie "pietrei".
Sa purcedem, acum, la deschiderea calma a Bibliei.


19 nov. 2011

A privi

   
   Sa te impaci cu viata- este un ideal posibil de atins, cred, numai in cateva situatii.
   Sa fi trecut printr-o tragedie personala, sa fi fost macerat de o singuratate profunda, in fine, sa fi "consumat" o mare cantitate de carti "intelepte"- probabil, cel mai probabil, la sfarsitul acestor experiente extreme, ravasitoare, ai ajunge sa poti privi viata ca viata, in totalitatea ei misterioasa.
   Tot asa cum, se spune, Dumnezeu, daca exista, poate privi, numai el, toate laturile unei piramide, simultan.
   Deci, nu gandirea despre viata; desi, o astfel de etapa cel mai sigur se atinge dupa incordari dramatice si prelungi ale gandului; ci simplu fapt de a privi, de a inregistra afectiv si, cumva, consubstantial, fiecare lucru care-ti slujeste sau nu, fiecare situatie umana in care te afli pasager, fiecare amintire a ceea ce ai fost candva, sau fiecare proiectie fantasta a ceea ce ai putea fi!
   Lumea in care traiesti, asa cum este ea- rea, murdara, nedreapta- este lumea ta, nu i te poti sustrage.
   Tu esti singurul care-i poti da lumina, prin suprasensibilul din tine, asa cum privind un tablou tragic-dramatic-grotesc, al unui mare artist, te simti emotionat si inaltat.
   Dupa ce vei fi gandit..., nu (mai) gandi, priveste!