Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta ocol cultural. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ocol cultural. Afișați toate postările

19 aug. 2012

Oameni stravezii

Una dintre cele mai mari crime morale este dispretul fata de batrani sau marginalizarea lor.
La senectute, omul pare inutil epocii in care mai traieste, lumii, semenilor. Caci lumea pare a fi, intotdeauna, a tinerilor.
Dar aceasta este o perspectiva inumana.
Pentru ca batranii inseamna memorie, iar memoria inseamna cultura. Te intorci la natura lumii tale, la ce pare incantator acum, dupa ce faci un ocol prin semnificatiile trecutului, ale culturii, in sensul ei larg. Altfel, tot ceea ce pretuiesti acum nu are legitimitate, greutate istorica, memorabila.
Fara batrani, lumea ar fi natural-animalica.
Poate tocmai de aceea, pentru a ne sugera, cu forta, "utilitatea" lor esential-culturala, non-materiala, batranii isi pierd din violenta corporalitatii omenesti, din brutalitatea prezentei carnii si a sangelui, exclusiv. Treptat, contururile corpului unui batran se aproximeaza, devin mai laxe, mai vagi, facand trimiterea catre alta lume, nu in sens religios neaparat ci in sens cultural: o lume a aducerii aminte.
Corpul unui batran isi pierde din forta bruta a prezentei. Prin albeata si slabiciunea lui sugereaza absenta: faptul ca din constitutia omenescului face parte si ce nu exista acum.
Corpul unui batran devine straveziu, aproape transparent, ca un geam curat prin care vezi lucruri intangibile. El pare o fiinta cu aripi discrete, singura care poate zbura, desprinzandu-se de ceea ce ne iluzioneza mereu ca este important: materia, sangele, violenta si directetea trairii.

29 iul. 2012

Pietre si carti

Cat de complicat este sa ne apropiem de lucrurile simple! Tot ce este fundamental, elementar, se indeparteaza de noi.
 Biblia s-a nascut printre pietre spunea Camus in Carnetele sale.
Nu se doreste un discurs cu conotatii teologice, aici. Nu despre Dumnezeu vorbim. Despre El, mai bine, tacem impreuna. Vorbim despre relatia directa cu  lucrurile intemeietoare simple.
In acest sens, o viata dusa in afara sistemului de semne si simboluri biblice mi se pare oarba, pur accidentala, neinsemnata.
 Cunosc pe cineva care, vizitand un cunoscut- el spune ca scrie proza, in fine- si cerandu-i acestuia, in timpul discutiilor, o Biblie, acesta i-a aratat-o in biblioteca, pe un raft, sus.
- Ia-o! E neatinsa. Nu citesc asa ceva.
O scena memorabila si trista, in acelasi timp.
Cum sa reiei legatura cu "pietrele" daca nu esti calauzit, in drumul tau anevoios, de un semn cultural? Poate te intorci la modul barbar: apuci piatra si o ridici...
Esential, insa, este sa te intorci catre "pietre" dupa ce ai facut un "ocol" cultural prin lume, in baza caruia poti acorda o anumita semnificatie "pietrei".
Sa purcedem, acum, la deschiderea calma a Bibliei.