Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta memorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta memorie. Afișați toate postările

19 aug. 2012

Oameni stravezii

Una dintre cele mai mari crime morale este dispretul fata de batrani sau marginalizarea lor.
La senectute, omul pare inutil epocii in care mai traieste, lumii, semenilor. Caci lumea pare a fi, intotdeauna, a tinerilor.
Dar aceasta este o perspectiva inumana.
Pentru ca batranii inseamna memorie, iar memoria inseamna cultura. Te intorci la natura lumii tale, la ce pare incantator acum, dupa ce faci un ocol prin semnificatiile trecutului, ale culturii, in sensul ei larg. Altfel, tot ceea ce pretuiesti acum nu are legitimitate, greutate istorica, memorabila.
Fara batrani, lumea ar fi natural-animalica.
Poate tocmai de aceea, pentru a ne sugera, cu forta, "utilitatea" lor esential-culturala, non-materiala, batranii isi pierd din violenta corporalitatii omenesti, din brutalitatea prezentei carnii si a sangelui, exclusiv. Treptat, contururile corpului unui batran se aproximeaza, devin mai laxe, mai vagi, facand trimiterea catre alta lume, nu in sens religios neaparat ci in sens cultural: o lume a aducerii aminte.
Corpul unui batran isi pierde din forta bruta a prezentei. Prin albeata si slabiciunea lui sugereaza absenta: faptul ca din constitutia omenescului face parte si ce nu exista acum.
Corpul unui batran devine straveziu, aproape transparent, ca un geam curat prin care vezi lucruri intangibile. El pare o fiinta cu aripi discrete, singura care poate zbura, desprinzandu-se de ceea ce ne iluzioneza mereu ca este important: materia, sangele, violenta si directetea trairii.

1 dec. 2011

De 1 Decembrie

   Probabil, ca roman, trei sunt motivele pentru care nu te poti indeparta de Romania, ba chiar o iubesti vrand-nevrand.
   Primul tine de memorie. Nu suntem altceva decat- in mare parte- ceea ce ne amintim constant. Si ne vom aminti permanent de parintii si bunicii nostri, finalmente inmormantati in pamantul romanesc. Undeva, in spatele tau, printre morminte anonime pentru tine, se afla o intreaga retea semnificativa pentru viata ta, pentru istoria ta, de morminte ale rudelor tale mai apropiate sau mai indepartate, iar tu, in viata fiind, le duci mai departe istoria, societatea, prezenta. Nu poti fugi de trecutul tau. Ramane ca nu poti decat sa-l iubesti.
   Al doilea motiv este acela ca aici s-a nascut copilul tau. Iar locul si timpul care i-au marcat aparitia in lume, sunt parte din tine, din fiinta ta, din viitorul fiintei tale, din ceea ce nu vei putea trai in mod direct, ci in mod indirect, prin continuatorul tau. Asa ca aici se afla si viitorul numelui tau, care-ti va supravietui, nu zic etern, dar un timp oarecare, da...
   In fine, al treilea motiv este acela ca vorbesti limba romana, in mod curent. Adica intreg sistemul de semne si semnificatii culturale ia chipul limbii romanesti, si cu aceasta tesatura culturala iti inveselesesti propria viata, dandu-i culoare, specific, identitate.
   Parintii, copiii si sistemul de semne...
   Aici esti tu.