A privi

   

   Sa te impaci cu viata- este un ideal posibil de atins, cred, numai in cateva situatii.

   Sa fi trecut printr-o tragedie personala, sa fi fost macerat de o singuratate profunda, in fine, sa fi "consumat" o mare cantitate de carti "intelepte"- probabil, cel mai probabil, la sfarsitul acestor experiente extreme, ravasitoare, ai ajunge sa poti privi viata ca viata, in totalitatea ei misterioasa.

   Tot asa cum, se spune, Dumnezeu, daca exista, poate privi, numai el, toate laturile unei piramide, simultan.

   Deci, nu gandirea despre viata; desi, o astfel de etapa cel mai sigur se atinge dupa incordari dramatice si prelungi ale gandului; ci simplu fapt de a privi, de a inregistra afectiv si, cumva, consubstantial, fiecare lucru care-ti slujeste sau nu, fiecare situatie umana in care te afli pasager, fiecare amintire a ceea ce ai fost candva, sau fiecare proiectie fantasta a ceea ce ai putea fi!

   Lumea in care traiesti, asa cum este ea- rea, murdara, nedreapta- este lumea ta, nu i te poti sustrage.

   Tu esti singurul care-i poti da lumina, prin suprasensibilul din tine, asa cum privind un tablou tragic-dramatic-grotesc, al unui mare artist, te simti emotionat si inaltat.

   Dupa ce vei fi gandit..., nu (mai) gandi, priveste!