Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta regenerare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta regenerare. Afișați toate postările

28 ian. 2012

Liniştea

   Să fie efectul întinderii de alb masiv care a cuprins, parcă protector, România?
   Să fie semnul unor stări personale de conservare, de refuz a ceea ce este negativ, sub orice formă ar fi el?
   Să fie altceva?...Numai psihologii- sociologii- specialiştii pozitivişti ar putea spune...
   Dar ce contează?
   Căci realitatea îmi pare a fi una singură, acum: mirajul unei linişti binefăcătoare, al unei inexpugnabilităţi pe care o resimţi alături de cei apropiaţi, al unei stări de bine redată de lucrurile simple şi fundamentale care te înconjoară, acum.
   Iarna, ca un teritoriu al regenerării. Ca o pauză binevenită, ca o curăţare de toxinele mişcării continue.
   Iarna, zăpada acoperind totul, ca un văl securizant, necesar, ca un prilej de reîntoarcere spre sinele fiecăruia, spre ceea ce este unic: eu-l tău, supus violenţei istoriei.
   Şi acolo, în adâncuri, coborât fiind, priveşti de sus în jos, contempli, accepţi, spui da- acolo este liniştea pe care nu o găseşti în altă parte, mai ales în afara ta.
   Stai acolo o vreme. Împacă-te. Întăreşte-te. Re-cunoaşte-te.
   Şi apoi vei ieşi în soarele călduţ al primăverii cu un chip mai senin.